Adela Bengescu, actriță și membru fondator RAMPA
 

1. Propun să începem această frumoasă discuție cu o incursiune în trecut. Ce ne poți spune despre anii copilăriei și cum te-a influențat această perioadă în alegerea pasiunii tale – actoria?

Eu, când mă gândesc la locul nașterii mele... Dar nu, nu m-am născut în Humulești. Deși mi-am petrecut veri întregi de vacanță la țară, am fost ferită de muncă acolo și nici nu am fost tentată să fur cireșe din copaci. Probabil le culegeau alții pentru mine. Am fost o răsfățată, lăsată la umbra viței de vie să citesc. Citeam mult. Mă jucam cu flori și pretindeam că sunt personaje dintr-un serial cu detectivi. Am scris și romane. Cred că mai am din caietele vechi. Unele erau inspirate de Cireșarii, recunosc, am citit toate volumele, și am scris și eu varianta mea: Micii detectivi. Am scris și despre prinți și prințese: Prințesa Teodora, volumul 1 și 2. Vă dați seama cât de liberă și frumoasă mi-a fost copilăria, asta pentru că mama, sora, bunicii, mătușile și unchii au știut cât de important este acest lucru. Eu cred că am o familie de artiști, incognito. Cam așa s-a născut atracția mea pentru povești. Și îmi plăcea să mă dau în spectacol, să mă sui pe mese la petreceri și să cânt neîntrerupt din Veronica, fată bună și cuminte. Mama are din aceste momente pe casete. M-am uitat. E amuzant.  

2. Ai avut vreun idol care te-a impresionat într-atât încât să adauge un punct în plus alegerii carierei tale?

Nu cred că am ales actoria pentru că îmi plăcea de cineva anume. Primii mei idoli au fost personaje din literatură, oameni... fictivi. L-am iubit mult pe prințul Mîșkin din Idiotul și pe Nastasia Filippovna, am ținut și la Anna Karenina, și apoi personaje din romanele lui Mario Vargas Llosa și mulți alții, am uitat între timp ce mai citeam eu prin liceu. Țin minte însă că nu-mi plăcea să citesc teatru. Nu-mi explic. Apoi, am început să văd filme. Dana Fodor, prietena mea, îmi recomanda regizori. Unul din primii regizori care m-a uimit a fost Krzysztof Kieslowski. Ca actriță mi-a plăcut mult, mult de tot de Juliette Binoche. M-a impresionat în filmul Bleu.

3. Unde te simți mai bine – pe scena de la teatru sau pe platoul de filmare?

Aici e simplu. La teatru. Eu nici nu am petrecut așa mult timp pe platoul de filmare. Ar fi o ipocrizie să compar.

Adela Bengescu

Credit foto: Roza Zah (piesa de teatru „Omul cel bun din Seciuan”)

4. Știm că faci parte dintr-un proiect foarte frumos, denumit RAMPA. Povestește-ne mai multe despre el și spectacolele pe care le aveți.

RAMPA este o companie de teatru independent (suntem legali, cu acte în regulă) pe care am înființat-o în anul 2014 cu Mihai Alexandru Ion (capul, regizor), Lucian Teodor Rus, Florin Crăciun Ionuț, Armine Vosganian, Maria Teodora Filip, actori. Aceștia suntem membrii fondatori. Dar suntem mulți, nu numai actori, ci și scenografi, artiști vizuali, compozitori, make-up artiști etc. Primul spectacol a fost Azilul, de la care a început toată nebunia, pe care l-am jucat într-o fabrică dezafectată de la Hanul Solacolu (oameni foarte deschiși la minte care au lăsat niște proaspăt absolvenți... acasă la ei, practic, cu ocazia aceasta le mulțumesc personal). Și trecu timpul. Dar noi am mai făcut niște spectacole împreună, îmi permit să îl citez pe Mihai Alexandru Ion, niște spectacole foarte independente, foarte hardcore. Am să vorbesc despre stagiunea pe care am făcut-o noi – NOI, NOI, de la promovare, vânzare bilete, dat ceai publicului când era frig (nici nu erau foarte mulți spectatori, aveam ceai destul), jucat, scris, regizat și ce mai credeam noi că presupune un teatru. Aceasta s-a întâmplat la The Ark, București, datorită lui Mircea Stăiculescu și Mihai Cocea. E prea puțin, dar din nou mulțumiri acestor oameni care ne-au primit acolo, ne-au suportat, ne-au lăsat liberi, ne-au făcut și niște workshopuri de brand-identity pe deasupra (Mircea, să trăiești). Sunt multe de spus despre acel an petrecut acolo, pentru mine a fost o a doua școală. Am făcut un mini-laborator de teatru, foarte experimental, foarte serios, foarte amuzant, foarte dur, FOARTE... Am făcut patru spectacole acolo JULIE. RAMPA VS STRINDBERG, EXPOZIȚIA. RAMPA VS ORKENY, STAIPELOCHIAN. RAMPA VS CARTEA ȘOAPTELOR, O NOAPTE FURTUNOASĂ. RAMPA VS CARAGIALE. Am jucat mult aceste spectacole, noi am fi vrut în fiecare zi. Am învățat unii de la alții, am țipat unii la alții, mai ales regizorul, Mișu, iar publicul... derutat la început (ce căutăm noi într-un subsol de la The Ark, ăsta e TEATRU???) ne-a devenit, poate, și prieten. Acum nu mai avem un spațiu. Căutăm gazdă. Avem planuri, dar nefiind clare, prefer să nu zic nimic. Avem o pagină de Facebook, RAMPA, acolo ne e o parte din istorie, și vom posta și despre ce va urma, când va urma. Avem și cont de instagram, îl administrez eu, l-am neglijat un pic în ultima vreme, dar ne puteți urmări și acolo. Recent, o parte din echipa RAMPA a colaborat cu echipa Teatrului Ion Creangă, București. Mihai Alexandru Ion a scris și regizat spectacolul Pantalone în Lună. Se joacă în această stagiune. E pentru copii, dar are mult farmec și pentru cei ce îi numim adulți. Pe site-ul teatrului, www.teatrulioncreanga.ro se găsesc detalii (program, bilete). Cred că noi suntem RAMPA VS RAMPA.

5. În afară de spectacolele RAMPA, la ce piese de teatru/producții cinematografice te mai poate vedea publicul în perioada următoare?

Eu joc la Bulandra, în spectacolele Omul cel bun din Seciuan și Carusel, ambele în regia lui Andrei Șerban, Pantalone în Lună la Teatrul Ion Creangă în regia lui Mihai Alexandru Ion, Frații Karamazov la Teatrul Elisabeta în regia Bogdanei Darie. Sunt în repetiții la un proiect nou, tot la Teatrul Bulandra, în regia Ancăi Maria Colțeanu, Treapta a noua, va avea premiera în curând. Va avea premiera în noiembrie și filmul Moromeții 2, în care joc și eu, un pic, un pic. Vă aștept.

6. De ce să alegem să mergem la teatru în timpul liber?

Că e mișto. Sau cel puțin poate fi. Scena oferă spectatorului posibilitatea detașării. E clișeic, oare, dacă spun și eu ca domnul William Shakespeare, Teatrul e oglinda lumii...? O să spun că mie, personal, ca spectator, teatrul bun mi-a ridicat niște semne de întrebare, mi-a dat și empowerment, m-a și distrat, m-a făcut să plâng precum un copil. Recomand teatrul.

7. Cum se prezintă planurile tale de viitor? Să spunem, unde te vezi peste 10 ani?

Nu prea mă gândesc așa departe. Maximum o săptămână. Mă uit pe agendă și văd ce program am. Când n-am nimic de făcut, stau acasă, calc rufe, mă uit la filme, mă văd cu prieteni, mă plimb. Dar peste 10 ani, e un exercițiu foarte greu... Sper să joc.

Adela Bengescu

Credit foto: Florin Bondrilă (piesa de teatru „Julie”)

8. În afară de actorie, ce îți place să faci în timpul liber?

Ți-am luat-o un pic înainte, hihi, și ți-am zis, calc rufe. Îmi place să calc, am descoperit asta de curând. Mă plimb prin parc. Îmi place în Herăstrău. Mai ales toamna. Bucureștiul parcă e făcut pentru frunze galbene căzute pe jos. Mie mi se pare frumos. În anumite cartiere, desigur. Și în parc. Înot la bazin. Cred că am progresat la înot. Ies cu prietenele mele la cafea. Uite, mi-a plăcut la Origo. Îmi place și un loc din cartierul meu, Griviței, local de cartier, La Baltă se numește. Se uită lumea vara la campionatul mondial de fotbal. E foarte fain. Oamenii au mari emoții în acea perioadă, acolo, la Baltă. Îmi place și mie să mă uit la fotbal, cu băieții, cu Mișu, și Radu, și Călin, și Răzvan. Mai vin și fetele, dar nu rezistă. Îmi place să merg la brutărie cu Mișu să iau pâine. Brutăria cu Maia din cartierul Griviței e foarte tare. Îmi place mult să călătoresc, dar eu merg pe low-cost, merg cu airbnb. Mi-a plăcut mult pe insule în Grecia, dar nu vă spun care. Mi-a plăcut la Berlin. Și I love London, vorba cântecului Crystal Fighters. Chiar e tare la Londra. A, și îmi place să mă plimb cu bicicleta.

9. Nouă ne plac brandurile românești și susținem shoppingul local. Ne poți spune câteva branduri românești care îți plac?

Eu merg, ți-am zis la Brutăria cu Maia, e foarte local, o recomand. Îmi cam iau haine de pe net și din seconduri, nu știu prea multe branduri locale de fashion. Dar e drăguț buticul Monique de pe Lipscani. Și borsetele de la BumbagR sunt simpatice.

10. Revenind la domeniul tău de referință, ce sfat ai pentru tinerii care vor să devină actori?

Mie mi-e ciudat să dau sfaturi. Dacă vă place actoria, aruncați-vă. Vedeți voi pe urmă.


Sură imagini: Arhivă personală Adela Bengescu
Credit foto listare: Florin Bondrilă (piesa de teatru „Julie”)