Adina Căta, chimistă, pictor și fondator FluidArt by Adina

1. Pentru început, te rugăm să ne spui câteva cuvinte despre tine.

Numele meu este Adina Căta, am 41 de ani (încă), gândesc mult și vorbesc puțin. La bază sunt inginer chimist, am absolvit Facultatea de Chimie Industrială și Ingineria Mediului din cadrul Universității Politehnica din Timișoara, unde am continuat apoi cu masterat și doctorat în inginerie chimică. Din anul 2007, sunt cercetător științific la un institut național de cercetare-dezvoltare din Timișoara și îmi place foarte mult (cu excepția părții financiare).

Am o gândire tehnică și logică. Se pare că am totuși și o latură mai artistică care, din când în când, iese la suprafață de undeva din străfundurile ființei mele. Îmi amintesc că în liceu desenam modele de rochii și visam să devin creatoare de modă, iar în timpul facultății am fost solist vocal într-un ansamblu folcloric din Timișoara. În 2014, am început cursuri de dans de societate, apoi latino și, în scurt timp, eram complet îndrăgostită de toate stilurile de dans predate. A fost o perioadă foarte frumoasă din viața mea și îmi amintesc cu mare drag de lumea dansului, oamenii minunați și emoțiile intense înainte de un concurs de dans sau un show.

2. Cum ți-ai descoperit acest hobby, având în vedere că meseria ta de bază este de inginer chimist?

Totul a pornit întâmplător de la o discuție între prieteni despre obiecte de decor din rășină epoxidică. Mi s-a părut foarte interesant și am început să caut pe internet mai multe detalii. În ianuarie 2020, mi-am comandat rășina epoxidică bicomponentă și am început să experimentez. Mi-am preparat singură pigmenți din markere uzate, cartușe de imprimantă epuizate, boia, turmeric, ceapă roșie etc. (aici chiar m-a ajutat chimia), pentru a colora rășina și am făcut tot felul de teste. A fost foarte interesant, dar, pe parcursul experimentelor, am stricat și mobila din bucătărie și gresia. Pe unde am scăpat rășina din greșeala, acolo a rămas, ceea ce nu a fost prea plăcut.

La un moment dat, am primit cadou niște pigmenți pulbere și o rășină acrilică de la un domn foarte drăguț pe care nu-l cunosc personal (soțul unei colege de la lucru), dar căruia i s-a părut foarte interesantă pasiunea mea. Cu pigmenții primiți și rășina mea epoxidică am realizat pe o bucată de sticlă primul meu tablou abstract.

De la rășina epoxidică am trecut la rășina acrilică primită cadou. Am încercat să amestec rășina cu pigmenții, dar nu s-au omogenizat foarte bine și m-am gândit că poate aș reuși cu un blender. Așa a și fost, dar l-am stricat și pe ăsta. Deci, până am ajuns la culorile acrilice, am făcut numai stricăciuni.

Într-o bună zi, doar din curiozitate, mi-am cumpărat dintr-o librărie un set de culori acrilice pentru copii și așa am început primele teste cu acrilice. Cu puțin efort și puțină chimie, am reușit să curăț perfect petele de culori de pe gresie și mobilă și asta a contat foarte mult. Apoi din martie 2020, după ce s-a decretat stare de urgență din cauza COVID-19 și am fost nevoită să stau foarte mult în casă, am început cu adevărat. Mi-am comandat pânze, culori acrilice, medium pentru fluidizarea culorilor acrilice (pouring medium) și așa am început alte experimente fascinante care continuă și în prezent. În iulie am participat pentru prima dată la o expoziție colectivă de pictură (“Lumina Îngerilor”, Bastion Theresia, Timișoara) cu 15 lucrări și îi mulțumesc din suflet pictorului Mihai Teodor Olteanu pentru că mi-a oferit această oportunitate.

3. Cum se împacă chimia cu pictura? O influențează prima pe a doua?

Nu prea contează cum se împacă, important e că nu se încurcă reciproc. Sunt convinsă că puteam să fac picturi abstracte și fără prea multe cunoștințe de chimie. În anumite contexte, experiența acumulată în cercetare m-a ajutat în experimentele mele cu rășina epoxidică și acrilice, dar nu în mod radical.

4. De ce ai ales pictura abstractă?

Am ales pictura abstractă prin tehnica pouring (o forma de artă relativ nouă în care se folosesc culori acrilice fluide) pentru că mă relaxează, culorile interacționează imprevizibil, iar rezultatul final este întotdeauna o surpriză – uneori e de-a dreptul spectaculos. Pe lângă asta, nu presupune neapărat experiență în pictură, ci doar imaginație.

5. Cui sunt adresate creațiile tale?

Nu m-am gândit niciodată la un public țintă. Cred că oricui iubește culorile și arta abstractă. În primul rând, pictez pentru mine, pentru că îmi place procesul și mă ajută să mă detașez de problemele zilnice, măcar pentru scurt timp.

6. Ce te inspiră în crearea acestor tablouri?

Mă inspiră ce văd în jur sau chiar imagini de pe internet și din filme (în special SF): animale, plante, apa și viața subacvatică, forme de relief, spațiul cosmic, fenomenele naturale, apocalipsa sau chiar cafeaua de dimineață. De multe ori, îmi imaginez înainte să adorm tot felul de forme abstracte pe care încerc apoi să le reproduc. S-a întâmplat și să testez anumite combinații de culori la sugestia unor prieteni, iar rezultatele au fost chiar interesante.

7. Care este feedback-ul pe care îl primești din partea clienților?

În general, este pozitiv. Cei care mi-au văzut o parte din lucrări, mă refer la prieteni, colegi și cunoștințe, au fost foarte încântați și unii chiar au dorit să cumpere (uneori chiar câte două sau trei tablouri). Recent, am primit și cereri mai speciale de la câteva doamne ce își doresc tablouri abstracte cu anumite culori și dimensiuni care să se potrivească cu designul interior al casei. Asta e o nouă provocare pentru mine și abia aștept să încep.

8. Ne poți spune un preț de pornire pentru un tablou creat de tine?

Din păcate, cheltuielile totale cu materialele pentru ce fac eu sunt destul de mari și direct proporționale cu suprafața pânzei pe care torn culorile. La început chiar am ținut o evidență, dar, când am făcut totalul, m-am cam speriat și a fost cât pe ce să renunț. Abia atunci m-am gândit că ar fi nemaipomenit dacă aș putea să și vând din lucrări și mi-am calculat un preț minim de 0,17 Lei/centimetru pătrat care să acopere costurile materialelor folosite. În stabilirea prețului, nu am luat în considerare timpul necesar pentru realizarea unui tablou, pentru că a fost timp „pierdut” într-un mod plăcut.

9. Care a fost cel mai drag tablou pe care l-ai pictat și de ce? 

Asta chiar e o întrebare grea, pentru că multe îmi sunt foarte dragi și mi-e destul de greu să fac un top. Totuși, sunt foarte atașată de un anumit tablou pe care l-am făcut chiar în martie 2020, după ce am început să experimentez cu acrilice. Nu prea știam eu ce fac, doar combinam culori și experimentam fără vreo logică anume, dar rezultatul final al acestui tablou a fost pentru mine ceva fantastic. Mă uitam la el și nu înțelegeam cum mi-a ieșit așa ceva. Sinceră să fiu, mă minunez și acum de fiecare dată când îl privesc.

10. Ne poți spune care sunt pașii pe care îi urmezi în realizarea unui tablou?

O să încerc cât mai pe scurt, dar e puțin cam dificil pentru că pașii mai diferă de la un caz la altul. Trebuie să înțeleagă toată lumea că eu nu pictez cu pensula. Uneori o mai folosesc pentru mici retușuri, dar cam atât. Cu pensula am făcut o singură pictură pentru o verișoară care mi-e foarte dragă și și-a dorit un trandafir în culorile ei preferate . Nu mă pricep să pictez cu pensula, dar m-am străduit să fac asta pentru ea.

Primul pas este pregătirea culorilor. Culorile trebuie să fie fluide și sunt necesare cantități apreciabile pentru fiecare lucrare. Cu cât pânza este mai mare, necesarul de vopsea crește proporțional. Pentru fluidizare, în recipiente separate combin vopselele acrilice cu niște soluții speciale (în funcție de ce vreau să obțin, aleg soluția care consider că va funcționa cel mai bine) până când obțin amestecuri omogene și consistența dorită. Partea asta e de durată și cam plictisitoare.

Apoi torn culorile pe pânza așezată orizontal, fie din recipiente separate, fie le combin în același recipient și le torn împreună. Dacă vreau să obțin efecte mai speciale, mă folosesc de niște „instrumente” mai atipice cum ar fi: hârtie de copt, hârtie igienică, paie pentru băuturi, fire textile, pâlnii etc. De exemplu, am folosit partea inferioară a unui ambalaj de PET, sau un lanț din oțel cu bile.

După ce am întins culorile turnate pe pânză și sunt mulțumită de rezultatul final (dacă nu sunt mulțumită, curăț culorile de pe pânză și o iau de la capăt), folosesc un arzător cu gaz pentru a elimina bulele de aer acumulate în timpul preparării culorilor.

Picturile le las la uscat minimum 7 zile, apoi aplic pe suprafață minimum 3 straturi din alte soluții speciale pentru protecție și strălucire.

11. Ai putea să oferi un sfat celor care își doresc să creeze picturi abstracte?

Doar să înceapă, să nu se descurajeze după primele încercări nereușite și să dea frâu liber imaginației. Rezultatele pot fi surprinzătoare.

12. În încheiere, ne-ar plăcea să ne spui ce planuri de viitor ai în acest domeniu și cum crezi că vor evolua picturile tale.

Eu nu prea îmi fac planuri de viitor (cel puțin nu pe termen lung). Ce știu sigur e că voi continua cu pictura atât timp cât îmi va oferi satisfacție și liniște interioară. Îmi doresc să fac picturi acrilice pe pânze cu dimensiuni mai mari, să testez culori acrilice și medium-uri de calitate superioară, aș vrea să revin și la rășina epoxidică, pentru că am o grămadă de idei, dar toate acestea necesită o investiție considerabilă și un spațiu de lucru potrivit, nu 1 metru pătrat de gresie între aragaz și frigider. Despre cum vor evolua picturile mele, n-am nici cea mai vagă idee, poate voi inventa o nouă tehnică de pouring sau poate chiar o sa încep sa pictez abstract cu pensula. Rămâne de văzut...

Sursă imagini: Arhivă personală